Horia - Casă de bătrâni - De la reacții emoționale necontrolate, la stabilitate

🔺 Vârstă:

74 de ani

🔺 Context:

Rezident într-o casă de bătrâni, emotivitate crescută, reacții intense (plâns din stimuli minori)

🔺 Durată:

intervenții repetate în cadrul programului

🔺 La început:

Reacții emoționale rapide și greu de controlat, dificultate de a rămâne în activitate

🔺 După:

Capacitate mai bună de concentrare, control crescut al reacțiilor emoționale

---

POVESTEA LUI

Horia locuia într-o casă de bătrâni și avea o sensibilitate emoțională accentuată. De fiecare dată când Cătălin intra în spațiu însoțit de câine, reacția apărea imediat: emoția îl copleșea și izbucnea în plâns, fără să își poată controla răspunsul.

Intervenția nu a urmărit să oprească această reacție, ci să îi ofere un alt punct de ancorare.

Lucrul s-a construit în jurul unor sarcini clare: aruncarea mingii, urmărirea câinelui, chemarea lui și coordonarea momentului în care primea obiectul de aport. Aceste activități cereau atenție și implicare activă.

Pe măsură ce participa la exerciții, atenția lui s-a mutat treptat din zona reacției emoționale în zona de acțiune. Interacțiunea a început să capete structură, iar el a reușit să rămână prezent în ceea ce avea de făcut.

În timp, reacțiile au devenit mai controlate, iar capacitatea lui de a se concentra și de a duce o interacțiune până la capăt s-a îmbunătățit vizibil.

Studiile despre intervențiile asistate de animale arată că activitățile structurate cu câini pot susține reglarea emoțională și capacitatea de concentrare, prin mutarea atenției din zona reacțiilor interne către acțiuni concrete și predictibile (Beetz et al., 2012; O’Haire, 2017).